Con gola seca
- Dettagli
- Categoria: Poesìe piemontèise
- Visite: 543
Chërde d’avèj capì
e fermesse a speté,
a l’é come avèj sèj
e pensé d’avèj beivù.
Ispirà da mia noda
che ampara tut subit
e che trasforma ògni còsa
che toca an gieugh ëd società,
come as peul nen compon-e
dj vers alégher da s-ciopé?
Na ca pien-a ëd faje,
ëd folèt che sauto e balo
con le scarpe ant ij pé
ansima al mè let!
Ëd can e gat che perdo
ij pluch daspërtut,
cioè fin-a ans ël mè tapiss!
Ëd rat che fan ël ni
sot a la mia scrivanìa
portandse peui lì tuta la famija
che as moltiplica sensa sosta!
Ma schersoma Valentina!?
Varda che mi i teno
ai mè strass e a le mie biro…
Va bin, gieuga pura sì da mi
e scancela col ciapin,
it l’has rason, at ruso pì nen.
Però giù ij pé dal mè let!